Familia, acest cuvânt sacru, aceasta instituție dădătoare de viață, a devenit un concept uzat, banal , perimat și din ce în ce in mai abstract pentru unii care și-au pierdut direcția în această viață sau poate nu au avut-o niciodată!

Pentru mine, și ca mine sunt multi, foarte multi, MAJORITATEA, familia este locul unde înveți pentru prima oară sensul cuvântului DRAGOSTE necondiționată, prima rugăciune, primești primul zâmbet, rostești primul cuvânt, este spațiul unde faci primii pași spre descoperirea vieții.

Familia este locul unde te întorci de fiecare dată când simți că nu mai ști încotro să o iei, când ai momente grele în viață, când te simți pierdut, când ești rănit, când nu mai poți. Dar tot în familie te întorci spre a te bucura de o reușită, de un pas important pe care l-ai făcut în carieră, de un eveniment fericit. Familia e acolo și te susține necondiționat. Se bucură sau plânge alături de tine Familia de acasă și marea familie ce se constituie din comunitatea religioasa de care aparții se roagă pentru tine, te iartă, te susține, te înțelege, te ajuta. Când își pleacă toți genunchii pentru un membru al familiei lor, mila lui Dumnezeu se va revărsa peste cel pentru care se înalță acele rugăciuni.

Familia este începutul și sfârșitul. Familia este farul care ne luminează viața. Fără lumină, trăim în întuneric! Familia este mai mult decât un spațiu și un loc al iubirii necondiționate. Este o instituție în sine, creată de Dumnezeu Însuși la facerea lumii. Da, da! Fix așa, căci scris este: „De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va uni cu femeia sa și vor fi amândoi un trup” (Facerea, cap. 2, versetul 24). Lucrul acesta mare este! Auzi tu, omul va lăsa pe Tatăl său și pe mama sa și se vă uni cu femeia sa în dragoste, respect și spre Slava lui Dumnezeu și dăinuirea neamului omenesc! Da, voi ce citiți aceste rânduri ați fost născuți din unirea unei celule provenită de la un bărbat și a uneia de la o femeie! Nu există naștere de prunci fără unirea celor doua celule! O să-mi spuneți că se poate da viață și în vitro. Corect, se poate, dar ce celule se unesc în vitro? Nu cumva exact  aceleași două celule: una provenită de la un bărbat și una provenită de la o femeie!? Ba da! Nu există prunc care să se nască din unirea a doua celule bărbătești sau a două celule femeiești. Punct. Extincția familiei, a naturalului creației înseamnă distrugerea omenirii prin reducerea și limitarea procreerii.

Ce poate fi mai clar decât atât? CE?

Dar omul, răzvrătit din fire, are o plăcere teribilă de a se întoarce contra firii, contra naturii, contra Creatorului său. Desigur, doar unii oameni fac asta! Minoritatea! Pana acum au făcut acestea în tăcere, cu o oarecare decență, în colțurile lor, dar acum au întins grumazul lor și vor să se afirme în văzul lumii, ei cer să își poată manifesta comportamentele lor deviante, în întreaga societate, oriunde, oricând, ignorând orice legi morale! Da, comportamente deviante. Fix asta este atunci când un bărbat preferă compania altui bărbat în loc sa se iubească cu o femeie: un comportament deviant! Îmi este milă, până la un punct, de acești oameni bolnavi, dar nu îmi este milă de cei care, bolnavi fiind, vor sa ne îmbolnăvească pe toți, pe noi, cei sănătoși!!!

Ceea ce însă este extrem de îngrijorător este faptul ca, iată, în acești ani, noi trăim cu adevărat momente tragice când sensul Bibliei, cartea de capătâi a omenirii, este răsturnat și pus la îndoială.

Va invit să ne aducem puțin aminte ce s-a întâmplat când Adam și Eva nu au ascultat de Dumnezeu? Asta, ca să vedem ce putem păți noi sau mai degrabă voi, minoritatea, răzvrătiții! Au căzut! Au involuat. Au cunoscut durerea. Au fost retrogradați. Au cunoscut moartea. Au plătit pentru păcatul lor. A fost nevoie de jertfa Fiului lui Dumnezeu pentru răscumpărarea greșelii strămoșești. Hristos a murit răstignit pe cruce pentru a-l împăca pe om cu Dumnezeu! Mare a fost păcatul neascultării, mare a fost jertfa Mântuitorului. Dar întelegem noi oare?

De atunci și pana astăzi, omenirea și omul se străduiesc să redevină așa cum erau cândva Adam și Eva, adică oameni făcuți după asemănarea lui Dumnezeu. Căci Creatorul lumii a plămădit pe om, spunând așa: „Să facem om după chipul și asemănarea noastră.” (Facerea, cap. 1, versetul 26) Ce poate fi mai înălțător și nobil pe lumea aceasta decât sa fii așa cum Dumnezeu te-a creat, adică după asemănarea Lui? Ce obiectiv mai înălțător poate avea omul  decât să-ți redobândească acea condiție inițială de la crearea sa?!

Asemănarea omului cu Dumnezeu, asemănare pierdută prin neascultare, aceasta sintagmă ar trebui să ne îndemne la profunde cugetări și să ne ocupe mare parte din timp. Se naște însă întrebarea: cum sa redevin, eu, ca om căzut, la asemănarea cu Dumnezeu? Răspunsul îl găsim tot în Sfânta Scriptură, în Sfintele Evanghelii, în Epistolele Sfinților Apostoli, dar și în viețile sfinților care ne arată ce avem de făcut zi de zi. Alt răspuns îl putem găsi citind despre pustnici, călugări sihaștrii, analizând care este sensul preoției și al preoților, al slujbelor bisericești, culminând cu Sfântă Liturghie, dar și reflectând la nevoințele zilnice ale călugărilor rugători și trăitori.

Vă dați voi seama ce înaltă demnitate i s-a conferit omului încât a fost creat după asemănarea lui Dumnezeu Însuși? Dar omul a pierdut aceasta condiție prin nesupunere față de Creator, prin ignorarea poruncii date la începutul lumii, prin neascultare. 

Oamenii, soții, șotiile, copiii, toată lumea creștină poate recâștiga într-o zi condiția pierdută! Prin rugăciune, osteneală multă, facerea faptelor celor bune, înfrângerea propriilor porniri ce ne fac rău nouă înșine, respectarea celor 10 porunci și a tuturor învățăturilor celor bune, putem să ne apropiem de Dumnezeu și să ne mântuim.

Familia tradițională, cea formată dintr-un bărbat și o femeie, continuă și desăvârșește zi de zi Creația Divină: „Și a făcut Dumnezeu pe om după chipul său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat și femeie” (Facerea, cap 1, versetul 27. De ce nu o fi făcut Dumnezeu doi bărbați sau doua femei dacă așa era mai bine și mai potrivit sa fie??? Ia gândiți-vă la acest detaliu! I-a făcut bărbat și femeie spre completare reciprocă! Dar să ne întoarcem din nou la cartea Facerii și să vedem în ce context a creat Dumnezeu femeia. Căci, știm cu toții (sau ar trebui sa știm!) că Dumnezeu l-a creat întâi doar pe Adam și l-a făcut parte la lucrarea Sa creatoare prin sarcina pe care i-a dat-o. Lui Adam i-a revenit menirea de a pune nume tuturor animalelor, tuturor ființelor vii. Și ce ne spune Biblia mai departe: „Dar pentru Adam nu s-a gasit ajutor pe potriva lui” (Cartea Facerii, cap 2, versetul 20). Așadar, Dumnezeu, în infinita sa înțelepciune a concluzionat, după ce l-a creat pe Adam, că: „Nu este bine sa fie omul singur; să-i facem ajutor potrivit pentru el.” (Facerea,, cap 2, versetul 18). Și atunci a avut loc crearea femeii din coasta bărbatului ei, Adam. Cine credeți că a dat numele femeii? Însuși Adam care a zis: „Iată, acesta-i os din oasele mele și carne din carnea mea; ea se va numi femeie, pentru ca este luată din bărbatul său”. Cam așa stau lucrurile cu bărbatul, femeia și crearea lor. Sensul creării femeii este acela de a-i fi ajutor bărbatului său, de a fi împreună în comuniune, căci „nu este bine să fie omul singur”. Dar mergând mai departe cu studiul Sfintei Scripturi vedem că prima poruncă pe care Dumnezeu a dat-o celor doi, Adam și Eva, a fost următoarea: „Creșteți și vă înmulțiți și umpleți pământul și-l supuneți; și stăpâniți peste peștii mării peste păsările cerului, peste toate animalele, peste toate vietățile ce se mișcă pe pământ și peste tot pământul (Facerea, cap. 1, versetul 28). Așadar, de când a fost creată lumea aceasta, FAMILIA a fost și trebuie sa rămână exact așa cum a fost ea instituită de Dumnezeu, adică pentru dăinuirea neamului omenesc și săvârșirea lucrării lui Dumnezeu.

Ce s-a întâmplat când Adam nu l-a ascultat pe Dumnezeu am văzut. Să ne aducem acum aminte ce s-a petrecut atunci când Lucifer împreună cu Legiunea lui de îngeri s-au răzvrătit împotriva lui Dumnezeu. Au căzut din cer și au devenit ceea ce noi numit astăzi diavolii! Căderea lor a fost așa de grozavă încât era să se dărâme întreaga structură îngereasca ce urma după ei, căci ei erau a doua legiune de îngeri în ierarhia îngerească. Căderea a fost oprita cu greu. Se spune în sfintele scrieri bisericești că au căzut și alți îngeri care nu erau din legiunea lui, atât de mare a fost cutremurul și urgia lui Dumnezeu.

Așadar, în ambele cazuri, pedeapsa a fost mare.

Oare oamenii zilelor noastre care pun la îndoială autenticitatea și necesitatea familiei instituită de Însuși Dumnezeu, spre binele nostru ca oameni și spre a noastră evoluție, nu se tem de pedeapsa lui Dumnezeu? Oare au ajuns precum Lucifer, în mândria și nebunia lor?

Vorbesc dur? Dar cum ar trebui să vorbim astăzi când valorile noastre creștine sunt călcate în picioare cu nonșalanță, fiind atât de serios zdruncinate? Cu mănuși? Nu, nu voi vorbi cu mănuși niciodată despre sfântă FAMILIE. Să ne trezim, frați cretini! Să ne apărăm credința și valorile creștine înainte de a stârni urgia lui Dumnezeu.

Sa ne trezim toți cei care știm ce este aceea o Biblie și avem un Dumnezeu căruia ne rugăm și atunci când ne e bine, dar și atunci când ne e greu și când suntem sanatosi, dar și când noi sau cei dragi ai noștri suntem bolnavi. Să ne ocrotească Bunul Dumnezeu viețile, familia, copiii, căci trăim vremuri grele.

Un Înalt Ierarh al bisericii noastre, mi-a spus așa: „Pentru FAMILIE vă rog sa vă luptați! Vă binecuvântez și mă rog pentru dumneavoastră ca să vă dea Bunul Dumnezeu putere să luptați pentru familia noastră tradițională”!

Așadar, cel mai important obiectiv al meu ca om politic este și rămâne, cu orice preț, protejarea familiei tradiționale, constituită de Însuși Dumnezeu la facerea lumii. Amin!